Fără Dumnezeu

Cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea este că religia a subminat moralitatea.

Italia şi crucifixul (ACTUALIZAT)

with 13 comments

Să facem, mai întâi, o diferenţiere:

CRUCIFÍX, crucifixe, s.n. Obiect de cult (la catolici) reprezentând pe Cristos răstignit. [Pl. și: crucifixuri] – Din fr. crucifix, lat. crucifixus.

CRÚCE, cruci, s.f. Obiect format din două bucăți de lemn, de piatră, de metale prețioase etc. așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine.

În Italia, crucifixele au devenit obligatorii în sălile de clasă în 1920, odată cu transformarea statului într-unul fascist. În 1984, creştinismul catolic a pierdut calitatea de religie de stat, legea care obligă prezenţa crucifixelor în şcoli nemaifiind la fel de riguros aplicată.

Doamna Soile Tuulikki Lautsi, cu dublă-cetăţenie, italiană şi finlandeză, a cerut şcolii de stat la care învăţau cei doi copii ai ei scoaterea crucifixelor de pe pereţii claselor, crucifixele fiind prezente în toate sălile de curs ale şcolii. În Italia, ca şi în alte ţări (precum România), este obligatoriu sa-ţi trimiţi copiii la şcoală. Statul italian oferă educaţie gratuită pentru cei ce preferă şcolile de stat sau pentru cei ce nu-şi permit taxele aferente unei şcoli particulare.

Şcoala în cauză a refuzat doamnei Lautsi cererea. Doamna Lautsi a dat în judecată şcoala, pierzănd procesul intentat. După mai multe recursuri la instanţele superioare, pe care le-a pierdut, a ajuns până la Curtea Constituţională, care şi-a declinat într-un final competenţa. Cazul s-a întors la instanţele inferioare, unde a fost până la urmă închis. Singura cale de atac a doamne Lautsi a fost atunci contestarea deciziei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg.

Pe 3 noiembrie, CEDO a decis: prin prezenţa crucifixelor în şcolile de stat italiene, a fost încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar Italia trebuie să plătească doamnei Lautsi despăgubiri în valoare de cinci mii de euro.

Statul italian a încercat în bătălia cu propriul cetăţean să demonstreze că crucifixul este nu un simbol religios, ci chiar unul laic, menit să reprezinte pe toţi cetăţenii italieni, indiferent de opţiunea lor religioasă. În motivaţia deciziei, CEDO menţionează că nu vede cum un simbol ce poate fi rezonabil asociat cu catolicismul poate servi interesele pluralismului educaţional. Dreptul părintelui de a-şi educa propriul copil conform cu credinţa proprie, precum şi dreptul copilului de a crede sau nu au fost încălcate. Italia are trei luni la dispoziţie pentru a pune în aplicare decizia Curţii.

Imediat, spectrul politic italian a luat foc, de la stânga la dreapta. Premierul a declarat că Italia va face recurs. Vaticanul şi-a arătat frica şi iritarea. Ecourile au mers până în Polonia, o ţară care-şi oprimează în acelaşi fel cetăţenii. Polonia chiar a adăugat, prin câţiva demnitari, că nu ar respecta decizia Curţii, în cazul în care s-ar afla în aceaşi situaţie cu Italia.

Şi aici lucrurile devin interesante. În decizia luată în unanimitate, CEDO nu a obligat direct Italia la scoaterea crucifixelor de pe pereţii sălilor de curs. Recursul Italiei se va judeca tot în faţa CEDO, dar cu un complet lărgit de judecători. În opinia experţilor, şansele ca recursul Italiei să aibă succes sunt aproape de zero. CEDO va fi nevoită să specifice exact dacă Italia va fi obligată să aplice decizia iniţială pe întregul său teritoriu sau nu.

Mulţi au ridicat problema jurisdicţiei CEDO în Italia, uitând că Italia este parte a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Retragerea din acest tratat nu numai că este aproape imposibilă, dar este şi foarte improbabilă. Discursul adoptat de politicieni este, aşadar, unul eminamente populist.

Aştept cu înfrigurare o decizie a CEDO care să includă toate ţările semnatare ale Convenţiei. Ar fi un moment important, pentru că simbolurile religioase şi-ar lua tălpăşiţa şi din şcolile româneşti. Chiar şi în cazul în care decizia va privi doar Italia, cetăţenii români vor putea contesta decizia Curţii Constituţionale în cazul icoanelor. Existenţa unui precedent va face ca dispariţia icoanelor să fie o simplă formalitate. Simbolurile religioase în şcolile de stat sunt ca urina pe care o lasă câinii la baza copacilor pentru a-şi marca teritoriul.

Este o zi mare pentru democraţie şi libertate.

ACTUALIZARE: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunţat că va asculta recursul guvernului italian pe data de 30 iunie, anul curent. Nu am idee cât timp vor dura audierile, la fel cum nu am idee cât va dura până când Curtea va ajunge la un verdict, dar sper ca la sfârşitul acestui an sau la începutul lui 2011 să avem o decizie finală în acest caz. Vă voi ţine la curent cu acest subiect.

Written by GodlessBastard

13 noiembrie, 2009 at 05:00

Postat in Fără Dumnezeu

De ce votez Remus Cernea

with 3 comments

Am stat mult timp să mă gândesc la cum să scriu acest mesaj de susţinere, dar am ajuns la conclzia că cel mai bine îl las pe candidat să vorbească. Click pe butonul de Play.

Vodpod videos no longer available.

Written by GodlessBastard

12 noiembrie, 2009 at 05:13

Postat in Fără Dumnezeu

Florian Bichir, a.k.a. „distrugătorul de panarame”

with 7 comments

La Evenimentului Zilei, Bichir făcea presă la două capete: unul politic, corupt, altul plin de smerenie şi Duh Sfânt. Acum face presă jucând la Cerber, al treilea cap fiind ăla plin de lături manelistice.

ÎnainteDupă

Cititorii fideli ai Ev. Z. îşi aduc probabil aminte de vremurile când un bărbos chel semna editoriale în draci. Respectivul bărbos era nimeni altul decât licenţiatul în filologie şi doctorandul în teologie ortodoxă Florian „Padre” Bichir.

Când mi-am dat seama că Bichir există, m-am gândit c-o fi vreun ziarist din ăla care ţine cu Dumnezeu, la fel cum ţine Ovidiu Nahoi cu Rapidul. Un fel de Grigore Cartianu, care de la comentat faulturi şi ofsaiduri şi primit înjurături în direct la televizor de la Giovani Becali face subit trecerea la presa „quality”, cu editoriale în Adevărul pe teme politice. Ziarismul e în sânge, domnule, nu se pierde.

Însoţit permanent de barba neîngrijită, marcă a lumii înalte, spirituale a credinţei, Florian Bichir a lovit cu condeiul în politicieni mai tare decât lovea Becali cu cărămizi de bani călugării de la Athos. Bineînţeles, alura sobră, smerită, nu l-a părăsit, că până şi Wikipedia recunoaşte că „în tot acest timp, s-a remarcat ca fiind unul dintre puţinii teologi implicaţi în presa laică1, fiind un apreciat specialist şi analist al fenomenului religios”. Un Dan Puric al presei sau, dacă doriţi, un Miki Alexandrescu al religiei.

Şi pentru că niciodată nu e prea târziu să te faci din jurnalist scriitor, Bichir debutează cu cartea Reporter în tărâmul minunilor – 25 de popasuri mărturisitoare. Iată ce avea de spus Răzvan Codrescu, autointitulat „intelectual promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine” despre carte:

„Mulţi «îşi dau cu părerea» prin presa noastră cea de toate zilele în legătură cu problemele din sfera credinţei, dar prea puţini au acoperirea teologica sau istorică a afirmaţiilor lor şi sensibilitatea cuvenită unor astfel de abordări. Iată de ce este o şansă deontologică pentru presa noastră să aibă un analist al fenomenului religios de orizontul si incisivitatea autorului acestei cărţi greu incadrabile.”

De aici până pe sticlă n-a fost decât un pas. Deschideai seara televizorul, hop şi Bichir la vreun talk-show. Acum îmi aduc aminte că fost şi la Lazarus, când cu penultimul caz de homosexualitate în sutană şi căderea Tomitanului în păcat. Ce să fi fost oare Bichir atunci? Avocatul dracului? Invitat în platou ca să se bată cu denigratorii Creştinismului Adevărat™ dintr-o perspectivă laică, deontologică? Răspunsul rămâne un mister, că aveam atunci treburi, altele decât să mă uit la Bichir.

Şi ce credeţi că văd acum câteva seri la OTV? Lângă un personaj abject, căruia nu-i reţin numele, care era invitat strict pentru limbajul incalificabil de care era în stare, cine credeţi că se hlizea alături de Dan Diaconescu la auzul denumirilor „din popor” pentru diferitele părţi şi secreţii ale organismului uman? Nimeni altul decât marele teolog şi om de presă Floriaaaaaaaaaaaaaan Bichiiiiiiiiiiiiiiiir.

Puţin mirat, am făcut niţică muncă de documentare, ca să descopăr că „Padre” e o prezenţă obişnuită la OTV, ca şi la dejecţia Acces Direct, pe Antena 1. Mai rău, Bichir a plecat acum ceva timp de la Ev. Z. la (!) Libertatea, ca s-o facă „tabloid european”. Şocant, nu? Dar staţi, dacă sunaţi şi comandaţi în următoarele 20 de minute primiţi gratuit vestea că din toamna asta Bichir are propriul show la OTV! Nu-i aşa că e superofertă?

Cum a fost posibil ca bogoslovul să se transforme în „distrugător de panarame” nu ştiu. Cum ar zice un prieten de-al meu, e ceva malefic la mijloc. Într-un fel ma simt ca la PRO TV, când după un weekend cu „ştiri” cu violuri şi divertisment de proastă calitate asist la emisiunea duminicală dedicată „credinţei”: de la sânge pe carosabil sărim subit la mitre, clopote ca ilustraţie muzicală şi babe cu lumânări în mână care dispar cu încetinitorul pe fundal negru.

Închei cu un citat dintr-un editorial publicat în Libertatea, în care Bichir îşi face, fără să vrea, autoportretul:

Aştern pe hârtie unul dintre cele mai triste texte pe care le-am scris în viaţa mea. Un alt călugăr ortodox a fost surprins de colegii mei în timp ce se destrăbăla ca ultimul posedat. Ca teolog mi-e scârbă, dar şi ruşine. Pe de altă parte, sunt conştient că dacă astfel de exemplare nu vor fi eliminate din Biserică, credibilitatea acesteia – mama poporului român, după cum îi spunea Mihai Eminescu – va scădea îngrozitor.

Aşa e, domnule Bichir. Ca simplu om, mi-e scârbă de cameleoni ca dumneata. Pe de altă parte, sunt conştient că până ce exemplare ca tine nu vor fi eliminate din presă, credibilitatea acesteia, ca şi a Bisericii, va avea de suferit.

Addendum: Avocatul mistico-patologic Victor Roncea are informaţii neverificate despre subiectul acestui articol. Vă rog citiţi cu cumpătare.
1 n.a. merge şi ziarist implicat în teologie”.

Written by GodlessBastard

12 noiembrie, 2009 at 00:26

Postat in Fără Dumnezeu

Biserica Ortodoxă Română faţă cu reacţiunea

with 21 comments

jesus-smoked-weed

Am fost azi plăcut surprins să aflu de existenţa unui raport al unei comisii prezidenţiale în care se menţionează că ar fi indicat să se legalizeze prostituţia şi consumul de droguri. Cu toate că nu mă aştept ca aceste recomandări să devină legi în următorii câţiva ani, pentru cei ce susţin aceste măsuri este o veste bună.

Vorbeam acum cinci ani cu un prieten. A făcut el atunci un fel de proorocire – că în maximum douăzeci de ani consumul de marijuana va deveni legal în majoritatea statelor europene. Iniţial, previziunea sa mi s-a părut a fi foarte optimistă, dar n-au trecut decât cinci ani de atunci şi iată că în societatea românească se vorbeşte din ce în ce mai mult despre acest lucru, în timp ce în câteva ţări europene consumul este cât se poate de legal. La fel stau treburile şi în domeniul prostituţiei, cu foarte multe ţări de pe acest continent unde poţi cumpăra sex fără probleme.

Traian Băsescu, dacă vă mai aduceţi aminte, a avut o ieşire pe postul naţional de televiziune, la început de mandat, spunând că n-are nimic cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Această declaraţie a fost cu mult înaintea timpului ei şi, în acelaşi timp, a venit la momentul potrivit. Oarecum paradoxal, însă niciodată în istoria postdecembristă a României nu a existat un moment mai propice în care o figură publică de rang înalt să arunce acest subiect pe agenda publică.

Câţiva ani mai târziu fiica marinelului ne-a spus c-ar fi bine să legalizăm iarba, revenind apoi asupra declaraţiilor, deoarece presa în căutare de audienţă a căutat să satisfacă majoritatea conservatoare a populaţiei, presând-o pe tânăra domnişoară.

Tot despre legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare s-a vorbit şi la conceperea noului cod penal. Chiar dacă nu s-a întreprins nimic pentru decriminalizarea acestor obiceiuri, problema a fost din nou în ochiul public.

Azi aflăm de acest raport, care, printre altele, conţine foarte multe recomandări, zic eu, bune pentru sistemul de sănătate şi protecţie socială din ţara asta. Rămâne de văzut cât de mult este simplă gargară electorală şi cât este realitate.

Din ce în ce mai mult se discută despre aşa ceva. Din ce în ce mai mult opinia publică aude despre drogurile uşoare, se avântă în dezbateri la colţ de bloc, pe marginea şanţului sau la televizor. Din ce în ce mai mulţi se informează, caută să înţeleagă cu mintea lor avantajele şi dezavantajele acestor obiceiuri. Ceea ce este un lucru nu bun, ci foarte bun, având în vedere că animozitatea naţiei române faţă de droguri şi prostituţie vine din lipsa informaţiei, a educaţiei, a interesului pentru cunoaştere. Peste toate astea tronează maiestuos Biserica Ortodoxă Română, neschimbată în dorinţa ei de a interzice oamenilor plăcerea, de a le spune când şi cum au voie să se simtă bine dar – mai ales – de a controla felul în care cei ce nu ţin cont de învăţăturile ei aleg să-şi trăiască viaţa.

De la decriminalizarea consumului se va trece la legalizarea acestuia. Se vor păstra pedepsele pentru trafic. Vor creşte cantităţile care vor face diferenţa între trafic şi consum, pentru a nu mai băga la puşcărie pentru trafic oameni cu 0,9 g de iarbă la ei; undeva sub suta de grame, zic eu. Apoi vom ajunge, probabil, la o situaţie similară celei din Olanda, unde chiar dacă localurile de unde se poate cumpăra iarbă sunt de fapt ilegale, vor fi tolerate de autorităţi sub incidenţa unui strâns control administrativ. Pasul logic de aici înainte este aducerea lor în legalitate, impozitarea profiturilor, introducerea de accize, regularizarea preţurilor, introducerea de timbre, apariţia de legi speciale pentru comercializarea şi publicitatea acestor produse – întocmai ca la tutun.

La fel cum în cazul prostituţiei, unde acum se dau amenzi prostituatelor, se vor da, probabil, amenzi clienţilor. Proxeneţii vor fi în continuare vânaţi, după care figurile dubioase de după blocuri vor fi înlocuite uşor de afacerişti, oameni care plătesc impozit pe profit, salarii şi asigurări de sănătate fetelor; carnete de sănătate şi medici angajaţi în sistem, prostituaţi bărbaţi şi transsexuali şi aşa mai departe. Este calea logică prin care va evolua sistemul, spre acolo ne îndreptăm.

Căsătoriile homosexuale vor fi, probabil, ultima problemă de rezolvat, pentru că este şi cea care deranjează cel mai mult pe mulţi români. Am auzit până şi aşa-zişi moderaţi susţinănd că nu au nimic cu homosexualii, că le susţin drepturile dar că totul se termină când vine vorba de căsătorie sau adopţii. Un punct de vedere oarecum mai elevat decât al gloatei cu icoane în mână, dar tot un punct de vedere discriminatoriu. Ori dăm drepturi egale tuturor, ori ce facem?

Oricum, de ficare dată când aud veşti precum cea de azi sunt fericit, pentru că mi se întâreşte speranţa că vom ieşi cândva şi noi, românii, la lumină.

Mă întristează, însă, faptul că aşa-zişi liberali, precum Crin Antonescu, ies la rampă cu declaraţii împotriva acestui raport, pentru a satisface vendete personale. Ruşine iar pentru PNL, care prin vocea preşedintelui său calcă în picioare ideologia liberală.

Mă amuză, în acelaşi timp, grimasele bolnave ale BOR, felul în care maimuţele din cler se schimonosesc şi se dau de toţi pereţii, disperaţi că relevanţa lor scade pe zi ce trece, că le fuge pământul de sub picioare, că au de dus lupte pe toate fonturile şi că aleagă disperaţi pe puntea unei corăbii în derivă. Este hilar să-i văd cum pierd controlul şi aştept cu interes ziua în care vor deveni şi mai penibili.

Un singur schimb de generaţii este de ajuns pentru ca mare parte din populaţie să renunţe la misticismul arhaic promovat de BOR. Iar eu sunt de părere că fac parte din generaţia care o să vadă cu ochii ei schimbarea.

BOR va avea o moarte lentă şi dureroasă, cu schisme şi scandaluri intestine, pe măsură ce felia de caşcaval se scurtează şi lupta pentru putere şi influenţă se înăspreşte. Aproape sunt de acord cu legionarul Iustin Pârvu când spune că asistăm la ultimele zbateri ale creştinătăţii.

Trăim vremuri interesante.

Written by GodlessBastard

23 septembrie, 2009 at 16:11

Postat in Fără Dumnezeu

Politica e mai târfă ca Belladonna (creștinism inside)

with 2 comments

Suntem în campanie electorală. Unii dintre noi încă mai cred că sunt reprezentați de partidele politice. Să luăm exemplul Partidului Național Liberal. Iată cum au votat europarlamentarii liberali așa-numita „rezoluție Catania”, care recomandă țărilor membre să recunoască căsătoriile sau uniunile civile homosexuale încheiate în alte țări membre:

Adina-Ioana VĂLEAN – absent
Cristian Silviu BUȘOI – abținere
Daniel DĂIANU – pentru
Magor Imre CSIBI – pentru
Ramona Nicole MĂNESCU – pentru
Renate WEBER – absent

Este un vot care era de așteptat, deoarece europarlamentarii PNL au votat după cum le-a recomandat grupul parlamentar pan-european din care fac parte. Nimic deosebit, până aici – s-a votat pe linie de partid, doar că vorbim de partid european, nu de unul românesc. Pentru lista completă a europarlamentarilor români și felul în care aceștia au votat, click aici.

Acum câteva zile am primit pe stradă un material promoțional cu candidații actuali ai PNL pentru alegeri. Citind în treacăt descrierea fiecăruia (unii vorbeau de asfaltat șosele și modernizarea Bucureștiului, de parcă nu candidează la europarlamentare, ci la primărie), mi-a sărit imediat în ochi unul dintre ei. Când ai oameni puțini trebuie să-i faci să pară o echipă, așa că pui un „econimist competent”, o „specialistă în politică externă”, un „politician responsabil” bla, bla, bla; dar ca să fie tacâmul electoral complet și ca să acoperi o plajă cât mai mare a electoratului, pui pe următorul (citat din memorie):

Ben-Oni Ardelean, un om cu frica lui Dumnezeu, pentru o Europă și o Românie cu legi morale

Holy shit, Batman! Din nou enormitatea asta cu morala care curge din țâța lui Dumnezeu. Hai să intrâm și pe saitul omului:

Intrebarea secolului XXI-lea este: pe ce moralitate ne cladim noi legile? Ce fel de oameni decid pentru noi si ne reprezinta? Doresc cu ajutorul lui Dumnezeu si sprijinul dumneavoastra sa demonstrez ca se poate face o altfel de politica.

PNL este o târfă. Cu o mână dă, cu alta ia și nu se dă deloc înapoi de la a suge orice fel de alegători. Nu tu principii, nu tu doctrină liberală, nu tu consistență în mesajul politic. Calcă pe cadavre doar ca s-ajungă în PE, similar cu pretendenții de la celelalte partide.

Domnule Ben-Oni Ardelean, de ce nu spuneți în gura mare că partidul din care faceți parte nu dă doi bani pe perceptele creștine pe care susțineți că vreți să le integrați în politică? Să știe și creștinii care vă votează la ce să se aștepte.

Written by GodlessBastard

1 iunie, 2009 at 08:14

Postat in Fără Dumnezeu

The reports of my death are greatly exaggerated

leave a comment »

Cunoscătorii ştie.

Written by GodlessBastard

29 mai, 2009 at 09:14

Postat in Fără Dumnezeu

Mic îndrumar al homofobului ortodox

with 18 comments

Forul Ortodox Român, Federația Provita și Alianța Familiilor din România (în fapt Alianța unor Familii din România) au pus la cale și anul acesta un marș de susținere a „familiei autentice”, în fapt o mișcare homofobă și discriminatorie la adresa comunității LGBT de la noi și de aiurea, după cum voi demonstra în continuare. Iată și afișul care a circulat prin București:

Da familiei autentice

De unde să încep? Mai întâi o să mă leg de desenul absolut cretin de pe afiș. Fie așa arată o familie „autentică”, fie ilustrația este făcută de un copil cu grave probleme la bibilică – autism, sindromul Down sau orice altă afecțiune care te face să-ți conceptualizezi părinții în același fel în care ar face-o un drogat pe LSD. Există un trend din afară care a prins la noi după 1989 și care impune aceste desene stupide în campanii sociale ce implică copiii, de parcă numai reducându-ne pentru o clipă procesele psihice la haosul brownian din psihicul unui mucos de 5 ani putem simpatiza cu campania. Jesus H. Christ’s Squeezable Bacon! E absolut hidos, fraților, ca sa nu spun îngrijorător! Chiar nu se găsea o „familie autentică” să-și arate fasolea în poză? În plus, pentru cine nu este îngrijorat de arătările bidimensionale hâde din imagine (dintre care una are un copac în fund), mesajul se vrea a fi unul de sensibilizare nu prin logică, ci prin invocarea ideii de puritate și nevinovăție a copiilor, o idee ce trebuie apărată and shit. Trecând peste faptul că așa ceva nu există – experimente și studii au arătat că copiii sunt printre cei mai cruzi cu semenii lor, din cauza lipsei discernământului și a cunoașterii normelor sociale – mișcarea în sine este una murdară, de marketing. Copiii sunt folosiți ca mijloace pentru atingerea scopurilor unor adulți – ce poate fi mai murdar moralicește de atât? Dacă ACCEPT ar fi folosit aceeași tactică i-ar fi răstignit în țepe la Universitate. Ceea ce ne aduce la următorul punct.

Să analizăm împreună mesajul scris. Acesta este compus dintr-un slogan – „DA familiei autentice”- și un îndemn – „Vino la manifestația pentru familie”. Foarte subtil este indusă ideea că „familie autentică” = „familie”. Cu alte cuvinte noi nu apărăm doar familia autentică de marfa de contrabandă, noi apărăm ideea de familie în sine! Suntem niște eroi! Garçon, un tort de mămăligă și medalii de lemn la domnii. Adică, știți voi, familia care e compusă dintr-o mamă și un tată, care împreună fac și cresc unul sau mai mulți copii. Aia e familia adevărată, domnule! Și zilele astea e în primejdie, trebuie s-o apărăm. Dar cum poate fi apărată o astfel de familie? Simplu: prin stârpirea celorlalte sortimente. Crevasăzică, avem un război în desfășurare, ce nu poate fi încheiat prin armistiţiu, ci doar prin învingerea inamicului. Ceea ce ne aduce la următorul punct.

Conștienți că mesajul lor este unul de ură și discriminare, inițiatorii campaniei au vrut să inducă pe cât posibil ideea unei acțiuni pozitive, de aceea au folosit sloganul „DA familiei autentice” (observați majusculele). Acest slogan este unul și același cu „NU familiei homosexuale”, evident un mesaj homofob, discriminatoriu și încărcat cu ură. Minunate sunt câile PR-ului!

Mergând mai departe pe firul rațiunii, să ne facem puțin că ignorăm homofobia intrinsecă mesajului. Să ne facem că mesajul ar fi identic cu „NU geamurilor termopan”. Ați văzut? Parcă e mai puţin ofensator așa. Dacă o gloată de români verzi s-ar strânge să facă frondă împotriva familiilor homosexuale pe motiv că vorbesc tare, parcă aș fi de acord cu acțiunea, chiar dacă nu i-aș înțelege motivele. Dar aici avem de-a face cu o motivație religioasă și oricine susține contrariul ori e orb, ori e partizan.

E de ajuns să ne uităm la ONG-urile organizatoare, la cine sunt ele de fapt, la ce acțiuni au participat în trecut și de unde își trag seva elaborată a moralității. Fără dubiu, mișcările acestor organizații au o motivație religioasă la bază, nici pe departe una laică, seculară, deși dacă-i întrebi sunt nevinovați. Mesajul „NU homosexualilor!” s-a transformat progresiv în „DA familiei autentice”. Homosexualitatea nu mai e penală în România de ani de zile, în fața legii fiind ceva perfect normal. Însă BOR a susținut în nenumărate rânduri că homosexualii sunt niște bolnavi psihic (mai nou se folosește eufemismul „oameni care au nevoie de ajutor”). Aceasta este în continuare părerea multora, chiar dacă din ce în ce mai mulți români nu mai percep homosexualitatea ca pe o primejdie la adresa societății. Sperietoarea anilor nouăzeci care susținea că „homosexualii or să ne fure și corupă copiii” nu mai ține astăzi, singura mârțoagă de bătut rămasă fiind cea cu „vor să înfieze copii ca să-i sodomizeze”. Este, într-adevăr, o imagine de neconceput, dar este evident falsă. Pe măsură ce piedestalul de paie se erodează, influența acestor frustrați religioși se va reduce. Noile generații postdecembriste au lucruri mai bune de făcut decât să participe la marșuri ale urii și se vede treaba că până și BOR se pregăteşte pentru timpurile ce vor veni, delimitându-se public față de manifestația de vineri.

În încheiere doresc să subliniez prostia din capul unora, în speță a celor ce se declară a fi de acord cu homosexualii atâta timp cât nu-și exprimă homosexualitatea în public. E un enunț la fel de cretin ca cel pe care-l regurgitează fundamentaliștii ortodocși când spun că „n-au nimic cu omul, au ceva cu păcatul”. Seamănă cu boborul înfometat de după Revoluție care credea că democrația e libertate totală, fără responsabilități atașate: democraţie, domţle, da’ să fie cum vrem noi! Un fel de „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”. Schimonosire mai perfidă a cuvântului toleranță nu există.

Rușine!

Written by GodlessBastard

26 mai, 2009 at 21:20

Postat in Fără Dumnezeu

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.