Fără Dumnezeu

Cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea este că religia a subminat moralitatea.

Archive for Februarie 2009

„Nu trebuie să mergă la şcoala”

leave a comment »

Zise o doamnă către proprii ei copii, într-un un articol halucinant pe femeiaortodoxa.ro.

Aceşti doi copii sunt ţinuţi acasă, adică nu se duc la şcoală, în cel mai pur stil fundamentalist american. Pentru că lumea e rea şi crudă. Jesus Camp m-a deprimat, însă când văd că moda este deja prezentă şi la noi sunt mai trist.

Sigur că nu e nici o problemă din punct de vedere şcolar – se duc şi ei şi dau examene ca toată lumea. Dar când vor veni în sala de examen şi ceilalţi vor începe să râdă de ei, o să-i arate cu degetul drept „ciudaţii ăia de-i ţin părinţii încuiaţi în casă”, cum credeţi că se vor simţi? Credeţi că vorbele mamei îi vor ajuta să treacă peste? Credeţi că onoarea va rămâne nereperată? Credeţi că stima de sine nu e unul din stâlpii fundamentali ai fiinţei?

La un moment dat furia aia adolescentină te dă peste cap. Şi-ţi vine să explodezi când cineva râde de tine. Şi te vei lupta cu ei, vei spune că mama ta procedează bine că te ţine ca pe un câine în beci, vei repeta avantajele statului acasă, după cum te-au învăţat ai tăi. Apoi vei realiza că gura vorbeşte fără tine, că eşti în urmă faţă de ceilalţi de vârsta ta, că au dreptate când spun despre tine câ eşti un inadaptat social, un paria. Că nu te cheamă nimeni la petreceri, pentru că eşti un ciudat – şi oricum nu te-ar lăsa ai tăi. Uşor, uşor, te vei urî pe tine însuţi, îţi vei urî părinţii pentru viaţa de puşcărie la care te-au condamnat. Şi vine o vreme când plătim pentru greşelile noastre – însă ce poate fi mai rău decât propriul copil care te acuză că i-ai distrus viaţa?

Ce nu înţelege acea femeie este că nu-şi va putea feri odraslele la nesfârşit de răul pe care ea-l percepe ca fiind propriu sălilor de clasă şi comunităţilor şcolare/liceale. Şi o să-i scape din mână exact atunci când crede că-i ţine mai bine; copiii sunt diabolici, au tot timpul la dispoziţie când îşi pun ceva în cap, îşi studiază părinţii şi le exploatează apoi fără milă slăbiciunile.

Cred că doamna în cauză o să aibă o mare surpriză în câţiva ani de zile, pentru că pubertatea odraslelor se apropie vertiginos. Ceasul deşteptării o să sune curând.

Anunțuri

Written by GodlessBastard

23 Februarie, 2009 at 16:00

Publicat în Fără Dumnezeu

Despre Rai

with 9 comments

Cineva a întrebat pe forumul crestinortodox.ro: ce poate oferi raiul pentru a preveni plictiseala? Îniţial mi s-a părut amuzant, dar apoi am stat şi m-am gândit că omul chiar e curios şi are dreptul să ştie. La o adică, aceşti oameni se străduie să ducă o viaţă după învăţăturile creştine, plină de renunţări la plăceri şi de căinţă – pentru marea promisiune a Raiului şi a vieţii eterne.

Personal nu mă atrage ideea unei vieţi eterne. Dacă prin nu ştiu ce minune aş fi lobotomizat astfel încât să nu ştiu că trăiesc etern, ar fi OK pentru mine, dar meschin şi imoral din partea celui care trage sforile. Însă o eternitate de amintiri nu e o povară pe care să mi-o doresc. Nimeni nu doreşte să trăiască etern, oricât ar susţine contrariul. Însăşi ideea de eternitate înseamnă că gândeşti tot ce se poate gândi, să faci tot ce se poate face până când rămâi fără nimic de gândit şi fără nimic de făcut. La un moment dat te saturi şi vrei doar să nu mai exişti. Dar nu poţi, pentru că eşti etern şi din momentul ăsta înainte urmează o eternitate de plictiseală.

Bineînţeles, pe forum au apărut unii care au spus că are Dumnezeu grijă să nu ne plictisim. Face el ce face şi ne transformă astfel încât să nu mai simţim plictiseala. Posibil, din moment ce e atotputernic, dar asta înseamnă să ne „reseteze” la anumite intervale, să ne facă să uităm ce ştiam până atunci şi să redescoperim tot. Dar dacă uităm ce-am ştiut înainte, mai e asta viaţă eternă? E ca şi cum după „reset” a apărut o nouă fiinţă, ceea ce nu se potriveşte cu conceptul vieţii eterne. Seamănă mai degrabă cu reîncarnarea, presupunând că mai există ceva în care să ne încarnăm.

Sau închinăm osanale Marelui Conducător zi după zi? Şi nu ne plictisim de cântat în cor pentru că umblă el în noi astfel încăt să nu ne plictisim? Ideea în sine îmi face greaţă, pentru că este ca şi cum ai constrânge o persoană fără discernământ să-ţi facă voia.

Şi-apoi, ce activităţi au loc în Rai? Stăm şi jucăm şah ca pensionarii în parc? Ne plimbăm în halate albe prin grădină? Ascultăm muzică simfonică? Există reguli cu privire la death metal sau psytrance?

În ce constă fericirea Raiului? Înseamnă că putem lua droguri ca să ne simţim bine pentru două, trei eternităţi, fără efecte adverse? Putem sta într-un orgasm continuu doar prin puterea minţii? Sau astea sunt păcate şi acolo? Dacă da, atunci înseamnă că putem păcătui în Rai? Dacă putem păcătui, avem liber arbitru? Dacă păcătuim, suntem aruncaţi din Rai precum au fost izgoniţi îngerii (Lucifer) sau alţi oameni (Adam şi Eva)? Dacă suntem izgoniţi, în ce fel mai e Raiul etern?

Iată cum de la o simplă întrebare aparent naivă, am ajuns într-o încâlceală care până acum nu face decât să-mi confirme absurditatea conceptului de Rai. Dacă paradisul este aşa cum se tot spune că este, implicaţiile sunt majore şi erodează fundamental credibilitatea ideii.

Păreri?

Written by GodlessBastard

20 Februarie, 2009 at 11:58

Publicat în Fără Dumnezeu

Richard Dawkins întreabă, George Coyne răspunde

with 3 comments

Richard Dawkins (RO | EN) este unul din cei mai mari oameni de ştiinţă în viaţă. Biolog, etolog, scriitor şi profesor, domnul Dawkins şi-a lăsat amprenta asupra studiului modern al evoluţiei prin introducerea conceptului care spune că gena este unitatea evolutivă de bază. Când nu este ocupat cu răspândirea ştiinţei la omul de rând sau cu numărarea titlurilor şi diplomelor obţinute de la universităţi de prestigiu din toată lumea, domnul Dawkins este un aspru critic al creaţionismului şi religiei. Membru sau preşedinte al multor organizaţii ateiste, a fondat în 2006 „Fundaţia Richard Dawkins pentru Raţiune şi Ştiinţă”, cu scopul de a studia psihologia religiei şi de a finanţa alte organizaţii sau programe seculare.

George Coyne (EN) este un preot catolic, astronom, fost şef al observatorului astronomic al Vaticanului şi şef al grupului de lucru al aceluiaşi observator la universitatea din Tuxon, Arizona, Statele Unite. Este licenţiat în matematică şi filosofie.

Aşadar, avem faţă în faţă doi oameni emeriţi, două minţi erudite care discută despre religie, creaţionism, cosmogonie şi natura lui Dumnezeu. Vă garantez că este un interviu care vă va ţine o oră lipiţi de ecran, atei şi creştini aşişderea. Personal, nu mă pot sătura din ascultat când doi oameni inteligenţi vorbesc.

Nota traducătorului

  • Traducerea şi subtitrarea acestui interviu mi-au mâncat vreo trei nopţi. N-a fost uşor de tradus, deoarece nu e un text literar, ci o discuţie liberă. George Coyne se repetă des, ba chiar lasă fraze în aer sau cade în anacolut. Acolo unde exprimarea a lăsat de dorit am încercat să păstrez esenţa, aşa că pe alocuri o să aveţi text care stă pe ecran chiar dacă preotul vorbeşte cât pentru 5-6 rânduri – vă spun asta ca să nu fiu acuzat apoi că nu am tradus deliberat chestii. Bineînţeles, cine e nemulţumit de traducere poate face alta.
  • Versiunea în original a interviului se găseşte pe YouTube şi este împărţită în 7 părţi.
  • Interviul a fost realizat pentru emisiunea „The genius of Charles Darwin”, în traducere, „Geniul lui Charles Darwin”, pentru postul de televiziune britanic Channel 4. Din păcate acest interviu n-a mai apucat să apară la televizor, însă a fost scos pe DVD şi pus pe site-ul lui Richard Dawkins.

Referinţe şi explicaţii despre teme aduse în discuţie de care poate nu aveţi habar

  • În 2005, arhiepiscopul Vienei, cardinalul Christoph Schönborn (EN), a publicat în New York Times un articol (EN) critic la adresa evoluţiei. George Coyne a criticat dur acel articol.
  • La un moment dar domnul Coyne spune că „masa protonului diferă cu puţin de cea a electronului”. Este evident o scăpare, pentru că electronul este extrem de mic pe lângă proton, iar protonul şi neutronul au mase apropiate. Deci exprimarea corectă ar fi fost: „masa protonului diferă cu puţin de cea a neutronului”.
  • Justiţia din Statele Unite a decis de nenumărate ori că designul inteligent, propus ca alternativă ştiinţifică la teoria evoluţiei, nu este nimic altceva decât religie sub acoperire, drept pentru care nu poate fi predat în şcolile de stat (gândiţi-vă că la noi încă se predă o anume religie). În cel mai mediatizat proces (EN) pe această temă, oameni de ştiinţă celebri au depus mărturie benevol pentru a susţine evoluţia. Designul inteligent a fost dovedit ca non-ştiinţific, drept urmare a fost interzis în şcoli. Acest proces a împărţit americanii în două tabere şi a fost urmărit la televizor cu sufletul la gură.

Written by GodlessBastard

20 Februarie, 2009 at 07:19

Publicat în Fără Dumnezeu