Despre Rai

Cineva a întrebat pe forumul crestinortodox.ro: ce poate oferi raiul pentru a preveni plictiseala? Îniţial mi s-a părut amuzant, dar apoi am stat şi m-am gândit că omul chiar e curios şi are dreptul să ştie. La o adică, aceşti oameni se străduie să ducă o viaţă după învăţăturile creştine, plină de renunţări la plăceri şi de căinţă – pentru marea promisiune a Raiului şi a vieţii eterne.

Personal nu mă atrage ideea unei vieţi eterne. Dacă prin nu ştiu ce minune aş fi lobotomizat astfel încât să nu ştiu că trăiesc etern, ar fi OK pentru mine, dar meschin şi imoral din partea celui care trage sforile. Însă o eternitate de amintiri nu e o povară pe care să mi-o doresc. Nimeni nu doreşte să trăiască etern, oricât ar susţine contrariul. Însăşi ideea de eternitate înseamnă că gândeşti tot ce se poate gândi, să faci tot ce se poate face până când rămâi fără nimic de gândit şi fără nimic de făcut. La un moment dat te saturi şi vrei doar să nu mai exişti. Dar nu poţi, pentru că eşti etern şi din momentul ăsta înainte urmează o eternitate de plictiseală.

Bineînţeles, pe forum au apărut unii care au spus că are Dumnezeu grijă să nu ne plictisim. Face el ce face şi ne transformă astfel încât să nu mai simţim plictiseala. Posibil, din moment ce e atotputernic, dar asta înseamnă să ne „reseteze” la anumite intervale, să ne facă să uităm ce ştiam până atunci şi să redescoperim tot. Dar dacă uităm ce-am ştiut înainte, mai e asta viaţă eternă? E ca şi cum după „reset” a apărut o nouă fiinţă, ceea ce nu se potriveşte cu conceptul vieţii eterne. Seamănă mai degrabă cu reîncarnarea, presupunând că mai există ceva în care să ne încarnăm.

Sau închinăm osanale Marelui Conducător zi după zi? Şi nu ne plictisim de cântat în cor pentru că umblă el în noi astfel încăt să nu ne plictisim? Ideea în sine îmi face greaţă, pentru că este ca şi cum ai constrânge o persoană fără discernământ să-ţi facă voia.

Şi-apoi, ce activităţi au loc în Rai? Stăm şi jucăm şah ca pensionarii în parc? Ne plimbăm în halate albe prin grădină? Ascultăm muzică simfonică? Există reguli cu privire la death metal sau psytrance?

În ce constă fericirea Raiului? Înseamnă că putem lua droguri ca să ne simţim bine pentru două, trei eternităţi, fără efecte adverse? Putem sta într-un orgasm continuu doar prin puterea minţii? Sau astea sunt păcate şi acolo? Dacă da, atunci înseamnă că putem păcătui în Rai? Dacă putem păcătui, avem liber arbitru? Dacă păcătuim, suntem aruncaţi din Rai precum au fost izgoniţi îngerii (Lucifer) sau alţi oameni (Adam şi Eva)? Dacă suntem izgoniţi, în ce fel mai e Raiul etern?

Iată cum de la o simplă întrebare aparent naivă, am ajuns într-o încâlceală care până acum nu face decât să-mi confirme absurditatea conceptului de Rai. Dacă paradisul este aşa cum se tot spune că este, implicaţiile sunt majore şi erodează fundamental credibilitatea ideii.

Păreri?