Mic îndrumar al homofobului ortodox

Forul Ortodox Român, Federația Provita și Alianța Familiilor din România (în fapt Alianța unor Familii din România) au pus la cale și anul acesta un marș de susținere a „familiei autentice”, în fapt o mișcare homofobă și discriminatorie la adresa comunității LGBT de la noi și de aiurea, după cum voi demonstra în continuare. Iată și afișul care a circulat prin București:

De unde să încep? Mai întâi o să mă leg de desenul absolut cretin de pe afiș. Fie așa arată o familie „autentică”, fie ilustrația este făcută de un copil cu grave probleme la bibilică – autism, sindromul Down sau orice altă afecțiune care te face să-ți conceptualizezi părinții în același fel în care ar face-o un drogat pe LSD. Există un trend din afară care a prins la noi după 1989 și care impune aceste desene stupide în campanii sociale ce implică copiii, de parcă numai reducându-ne pentru o clipă procesele psihice la haosul brownian din psihicul unui mucos de 5 ani putem simpatiza cu campania. Jesus H. Christ’s Squeezable Bacon! E absolut hidos, fraților, ca sa nu spun îngrijorător! Chiar nu se găsea o „familie autentică” să-și arate fasolea în poză? În plus, pentru cine nu este îngrijorat de arătările bidimensionale hâde din imagine (dintre care una are un copac în fund), mesajul se vrea a fi unul de sensibilizare nu prin logică, ci prin invocarea ideii de puritate și nevinovăție a copiilor, o idee ce trebuie apărată and shit. Trecând peste faptul că așa ceva nu există – experimente și studii au arătat că copiii sunt printre cei mai cruzi cu semenii lor, din cauza lipsei discernământului și a cunoașterii normelor sociale – mișcarea în sine este una murdară, de marketing. Copiii sunt folosiți ca mijloace pentru atingerea scopurilor unor adulți – ce poate fi mai murdar moralicește de atât? Dacă ACCEPT ar fi folosit aceeași tactică i-ar fi răstignit în țepe la Universitate. Ceea ce ne aduce la următorul punct.

Să analizăm împreună mesajul scris. Acesta este compus dintr-un slogan – „DA familiei autentice”- și un îndemn – „Vino la manifestația pentru familie”. Foarte subtil este indusă ideea că „familie autentică” = „familie”. Cu alte cuvinte noi nu apărăm doar familia autentică de marfa de contrabandă, noi apărăm ideea de familie în sine! Suntem niște eroi! Garçon, un tort de mămăligă și medalii de lemn la domnii. Adică, știți voi, familia care e compusă dintr-o mamă și un tată, care împreună fac și cresc unul sau mai mulți copii. Aia e familia adevărată, domnule! Și zilele astea e în primejdie, trebuie s-o apărăm. Dar cum poate fi apărată o astfel de familie? Simplu: prin stârpirea celorlalte sortimente. Crevasăzică, avem un război în desfășurare, ce nu poate fi încheiat prin armistiţiu, ci doar prin învingerea inamicului. Ceea ce ne aduce la următorul punct.

Conștienți că mesajul lor este unul de ură și discriminare, inițiatorii campaniei au vrut să inducă pe cât posibil ideea unei acțiuni pozitive, de aceea au folosit sloganul „DA familiei autentice” (observați majusculele). Acest slogan este unul și același cu „NU familiei homosexuale”, evident un mesaj homofob, discriminatoriu și încărcat cu ură. Minunate sunt câile PR-ului!

Mergând mai departe pe firul rațiunii, să ne facem puțin că ignorăm homofobia intrinsecă mesajului. Să ne facem că mesajul ar fi identic cu „NU geamurilor termopan”. Ați văzut? Parcă e mai puţin ofensator așa. Dacă o gloată de români verzi s-ar strânge să facă frondă împotriva familiilor homosexuale pe motiv că vorbesc tare, parcă aș fi de acord cu acțiunea, chiar dacă nu i-aș înțelege motivele. Dar aici avem de-a face cu o motivație religioasă și oricine susține contrariul ori e orb, ori e partizan.

E de ajuns să ne uităm la ONG-urile organizatoare, la cine sunt ele de fapt, la ce acțiuni au participat în trecut și de unde își trag seva elaborată a moralității. Fără dubiu, mișcările acestor organizații au o motivație religioasă la bază, nici pe departe una laică, seculară, deși dacă-i întrebi sunt nevinovați. Mesajul „NU homosexualilor!” s-a transformat progresiv în „DA familiei autentice”. Homosexualitatea nu mai e penală în România de ani de zile, în fața legii fiind ceva perfect normal. Însă BOR a susținut în nenumărate rânduri că homosexualii sunt niște bolnavi psihic (mai nou se folosește eufemismul „oameni care au nevoie de ajutor”). Aceasta este în continuare părerea multora, chiar dacă din ce în ce mai mulți români nu mai percep homosexualitatea ca pe o primejdie la adresa societății. Sperietoarea anilor nouăzeci care susținea că „homosexualii or să ne fure și corupă copiii” nu mai ține astăzi, singura mârțoagă de bătut rămasă fiind cea cu „vor să înfieze copii ca să-i sodomizeze”. Este, într-adevăr, o imagine de neconceput, dar este evident falsă. Pe măsură ce piedestalul de paie se erodează, influența acestor frustrați religioși se va reduce. Noile generații postdecembriste au lucruri mai bune de făcut decât să participe la marșuri ale urii și se vede treaba că până și BOR se pregăteşte pentru timpurile ce vor veni, delimitându-se public față de manifestația de vineri.

În încheiere doresc să subliniez prostia din capul unora, în speță a celor ce se declară a fi de acord cu homosexualii atâta timp cât nu-și exprimă homosexualitatea în public. E un enunț la fel de cretin ca cel pe care-l regurgitează fundamentaliștii ortodocși când spun că „n-au nimic cu omul, au ceva cu păcatul”. Seamănă cu boborul înfometat de după Revoluție care credea că democrația e libertate totală, fără responsabilități atașate: democraţie, domţle, da’ să fie cum vrem noi! Un fel de „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”. Schimonosire mai perfidă a cuvântului toleranță nu există.

Rușine!